Treceți la conținutul principal

Postări

Dulceață din copilărie

 Indiferent de obstacole, de timpul limitat și de resursele de energie, avem nevoie de o alimentație corespunzătoare care să ne mențină îndrăgostiți de stilul nostru de viață. Mii de studii au arătat cât este de vital să folosim produse naturale, ce au trecut prin mâinile unor fermieri adevărați, tratând cu pasiune și grijă roadele pământului. Avem nevoie de siguranță și de mai multe cunoștințe când ne alegem meniul zilnic. De ce? Pentru că masa zilnică trebuie să conțină suficiente vitamine si carbohidranti, pentru că ce mâncăm ne influențează: starea noastră de spirit, toleranța, capacitatea de adaptare și de a depune efort în activitățile cotidiene.  Orașul ne-a limitat alegerile, ne este mult mai dificil să găsim ingrediente proaspete, lipsite de coloranți sau de alte substanțe dubioase care să le păstreze ,,instacte" pe o lungă perioadă de timp. Motiv pentru care, Bacania Tei vine în ajutorul nostru cu diverse categorii de produse, care să ne reamintească că avem nevoie de o
Postări recente

Aroma unei amintiri unice Bottega Verde

  Să-ți simți bătăile inimii cum ajung la un echilibru cu mintea încărcată de reproșuri, este un țel pe care-l dorim realizat cu toții. Echilibrul emoțiilor, o sete de liniște și de plutire pe culmile extazului sunt doar arome de iubire, iubirea de sine. Voiam să-mi alint trupul istovit de presiunea cotidiană, să mă las pradă unei voințe fără trup, voiam să devin chiar eu o aromă seducătoare. Când gândurile erau rătăcite într-un labirint de neînțeles, când media ne-a împărțit frică și dezorientare, aveam nevoie de un moment cu mine, să-mi alin temerile și să mă iubesc.  Au trecut ani de când nu am mai simțit cum trandafirii îmi mângâie pielea arsă de soare și ridată de timp. Un sărut etern îmi lăsa pe trup fiori și un parfum de vis. Eram în apartamentul meu modest, dar grădina de arome care îmi înfășurau mintea mă plimbau pe un tărâm cu milioane de flori suspendate, vaste în culori și emoții. Simțeam cum acea aromă de mentă îmi învăluia trupul în cea mai fină mătase de la cel mai iscus

Black Friday în pandemie

Stilul reprezintă o pictură însetată de personalitate, unde sufletul ni-l punem pe o pânză albă. Iubirea pentru design este șevaletul ce menține un echilibru între simțul artistic și luciditate. Astfel, fără o pasiune în armonie, stilul ar fi doar o toamnă fără culori. Emoția de a-ți alinta setea de creativitate cu o nouă piesă vestimentară a fost susținută mereu de brand-urile de top care ne-au inspirat să avem propriul stil inedit. Pasiunea, originalitatea și depășirea limitelor au fost principiile de baze după care s-au ghidat și cei de la Answear. Relaxarea altora se poate reflecta într-o plimbare în magazinele aglomerate, motiv pentru care setea de frumos este de cele mai multe ori stinsă de aglomerații și oboseala de a proba. Pandemia ne-a oferit o lecție, se poate să te relaxezi cu un pahar de vin și să-ți permiți o aventură estetică și online. Pandemia mi-a transmis ce știam deja, este mult mai sigur și satisfăcător să-ți seduci instinctele vizuale în mediul online, decât să-ți

Diferențe

 Avem uși diferite în față, dar toate duc către succes și fericire dacă învățăm să ne cunoaștem mai bine! Nu te limita prin comparații, pentru că suntem suma experiențelor noastre, suntem diferiți unul de altul. Vorbim aceeași limbă, dar semnificația cuvintelor este dată de dictonul inimii noastre. Citim aceeași carte, dar sensurile ei ne sunt redate din prisma propriilor trăiri. O pictură nu va exprima niciodată aceeași frumusețe pentru două persoane. Iubim diferit și de aceea, ajungem la sfârșit la uitare. Ne este dor în moduri diferite.  Suntem speciali, suntem diferiți, dar ne pot uni aceleași visuri.  Pictură: Anca Butuman Text: alexia_c.13  

Eternitatea

Era locul unde ne sărutam atinși de patima unei frenezii fără leac. Erai viciul care mi-a dat simțul culorii. Erai un răzvrătit care mă lăsa în ale singurătății brațe. Era colțul unde îți ascultam poveștile din călătorii, unde îmi prezentai suveniruri din peripeții. Eram geloasă pe servieta pe care o luai mereu la drum. Mă uitam cu ură la obiectele tale care-ți alinau dorul de casă.  Erai fericit. Iar eu te așteptam acasă, neștiind că am devenit doar un suvenir anost pe care-l revezi doar sa-l dezgropi din praful nostalgiei. Buzele care-ți alinau setea de iubire acum au devenit o amintire îndepărtată. Locul nostru unde mi-ai spus că-ți sunt dragă, acum este atât de singur. Nu te-ai mai întors în colțul unde ne-am jurat iubirea. Te-am așteptat, o eternitate!  Poză: Anca Butuman  

Arome

Mă trezesc cu gândul la tine. Îmi îmbrac sufletul cu amintiri și mă îndrept spre fereastra de la care te priveam cândva cu un surâs timid. Mă strigai să-ti arunc cheile pe care iar le uitai în frenezia ta de dimineață. Nu voiai să urci, îți era frică că un sărut de al meu ar fi oprit timpul. Îți aruncai supărat servieta și mă strigai. Eu? Eu te priveam misterioasă, nu mă grăbeam. Îmi puneam cafeaua preferată în ceașca înflorită de emoții și mă gândeam cât îmi ești de drag.  Au trecut 3 ani. Stau la aceași fereastră cu perdele de mătase, îmi iau cafeaua preferată. Și-a pierdut aroma de când nu mai esti aici. Mă adoarme savoarea ei, poate dacă te visez, cafeaua va fi ca altădată și va avea același gust dulce-amărui ca atunci când ne-am cunoscut. Îmi este dor.  Pictură: Anca Butuman   

Ultimul adio

Mă gândeam că sunt dificilă. Îmi este greu să ofer pe moment un răspuns, să-l privesc în ochi și să-i ofer ultimul cuvânt de adio. Nu știam ce-mi doresc de la mine, de la viață. Ne leagă o iubire de 8 ani, dar multe regrete și amintiri neplăcute. Încerci să uiți că ți-a greșit, încerci să accepți că nu se poate schimba. Am forțat o relație de 8 ani, am fost prea orgolioasă să-l las să plece. Am incercat să schimb omul care m-a acceptat fără a-mi reproșa ceva vreodată. Poate că asa suntem noi, femeile, mereu nemulțumite. O voce din capul meu își dorea mereu să-i amintească că am dreptate, iar el că a greșit. Frustrări. Dar îmi este dor să-l privesc când  este departe, iar când suntem împreună, îmi este dor să-l cert.  Ce fel de relație o fi și asta? Nu am idee. Dar am forțat timpul. L-am forțat să-mi suporte isteriile. Poate că am început mult prea devreme o relație, simțeam nevoia să  fiu altcineva pentru un moment, aveam nevoie de validare, iar în societatea actuală, femeia fără bărba

Alegeri greșite

M-am gândit mult timp că nu-mi găsesc locul aici. Am regretat că am trecut testul de  admitere cu succes. Dar am regretat și încă regret că nu am avut răbdare cu mine, să mă cunosc, să mă iubesc suficient de mult pentru a nu-mi irosi timpul. Am regretat amarnic când facultatea dorită nu a fost pe placul meu, când am întâlnit colegi nespus de egoiști, când am dat piept cu frustrări și nedreptate. Mi-am dat seama că nu este suficient să înveți aici, iar multe note țin de noroc și de curajul de a fi văzut în ochii profesorului. Am regretat că am venit aici, că nu am renunțat la timpul potrivit. Nu stiu dacă din cauza orgoliului, dar am reușit să termin facultatea care mi-a irosit energie și motivație. Am o diplomă? Da. Dar acum?  Am regretat că am pierdut timpul. Nu regret însă informațiile obținute, legăturile de prietenie și lecțiile dure. Dacă credeam că o să învăț în facultate să-mi asum anumite principii și valori morale, în realitate, am învățat că trebuie să evit, să fiu sceptică ș

Regrete

Te-ai gândit că vei ajunge până aici? Te-ai gândit că ai tot ce ți-ai dorit cândva, de la lucruri, poziție socială până la persoane? Dar încă nu reușești să trăiești prezentul, viața ta este o căutare continuă de scopuri, de lucruri care sa-ti aducă fericirea. Ia o pauză, respiră și gândește-te că ai ajuns în acel prag unde trebuie să te bucuri de tot ce ai obținut. Dar noi nu apreciem niciodată, nu reușim să ne apreciem cu adevarat și rămânem într-o goliciune de pretenții, dezbrăcați de liniște sufletească. Suntem cei mai mari critici când este vorba de propria persoană și dăm altora sfaturi pe care noi nu le-am urma niciodată.  Suntem stăpânii unui pământ roditor pe care-l ținem împrejmuit cu ghimpi. Nu avem răbdare să ne privim în oglindă și să recunoaștem că am înflorit. Muncim până când petalele ni se vor ofili, iar din tinerețea visătoare va rămâne doar un praf cenușiu de regrete.  Apreciază-te mai mult! Ai nevoie de timp să te iubești și să accepți cine ai devenit!