Fără renume
Un suspin al glasului de oţel,
Un suspin al glasului de oţel,
Privirea blânda a
unui tânăr miel,
Chipul, o
perlă in adâncurile mării,
Graiul Sfânt, un
dulce of al sărutării.
Te-am iubit,dar
m-ai uitat,
Nu mă mai cunoşti,
dar tu-mi eşti încă drag.
Dogoarea nopţii mă inspira
Să alunec pe o stea
ce delira.
Numai lumina,
numai avânt
Spre un
negru veşmânt...
Veşmânt ce acoperă realitatea
De dulcele vis,
ce se termină
În amăgirea clipelor
De altădată...
Scumpă actriţa
În absurditatea ta ereditară
Te visezi pe o scenă de priviri
Cântând umilită cu o lira
Şi jucându-te cu dragi amintiri.
Căci cântul este o emoţie aparte..
Zburând cu gândul departe
Într-o lume a nălucirii
Alegându-ţi cu seninătate mirii:
Norocul, trufia, talentul
Mila, iubirea, poemul.
Pentru arta de a juca
Sub o mască atroce
Sub un paravan de înclinaţii
Pentru a bucura ingraţii.
Eşti un sâmbure al imaginaţiei inocente
A unei minciuni dintr-o carte veche
Plină de aparenţe şi prejudecăţi,
Unde oamenii îşi fac raţi:
De constinta şi de buzunare
De ura şi răzbunare,
Uitând să fie fericiţi
Şi să iubească că să fie iubiţi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu