Caravana cu înțelepciuni

     Acel moment când chemi un instalator, iar el, cu  scârbă, spune ,,dar bine că nu sunteți în stare să vă rezolvați singuri problemele, trebuie să vin eu tocmai din SV să vă fac pe plac".Pe principiul ăsta când merg la restaurant, trebuie să-mi fac singură mâncare? Când îmi fac buletinul să merg direct cu un selfie, că doar nu e frumos s-o rețin pe tanti Frunzâna de la ghișeu. Că doar nu e  nimeni plătit acolo să execute operațiunea, eu fiind o nesimtita care caută asistență așa...din plictiseală.
Precizez că nu mi-a soluționat problema, doar a mutat cu un centimetru un cablu și mi-a zis că ceva e stricat, dar nu știe ce, că el nu are licența sau facultatea  actualizată să-mi spună, dar sigur semnalul e prost și nu poate lucra cu așa condiții. Să merg și eu  la examen și sa spun că  nu pot învăța procedura civilă cu un așa cămin, nu?

Mă oameni buni....dacă vă urâti meseria, dacă vă apasă pe cap  femeia cu un polonic, dacă vă urâti existența....mergeți mă la psihiatru sau psiholog, la mare sau la munte, dar nu să o luați pe câmpii de față cu mine.
Nu-ți vărsa tu frustrările pe mine, nu-mi ironiza viața când a ta e demult bătută de soartă. Și am și ghinionul să am un chip de copil aflat sub anestezie. Sunt socata cand dau de răutate. As vrea să am o reacție rapidă, naturală...dar nu vreau, nu pot accepta că e normal să întâlnești oameni răi și ca societatea e plină de măgari aroganți. Mă cuprinde furia în prima etapă, apoi mila. Și încerc să mă gandesc că oamenii au probleme acasă, sunt deprimați, suferă de nu știu ce boli. Dar nu...oamenii sunt răi și din plăcere, ăsta e crudul adevăr. Că așa ne arată ei că sunt realizați în viață și fericiți....Mă nenică, mă,  da' tu-mi arăți doar că ai rămas la fel de prost. Atât.
     Dacă ai citit până aici nu mă aștept să primesc o inimioară, mă, da măcar fii tu o influență  bună în lume, nu-ți vărsa nervii pe altul că eu nu sunt vinovată că ai lipsuri, că esti gol pe interior și prea plin de sine.
Du-te și fă  cumva ca visul tău să devină realitate, nu ai nevoie de lux să fii fericit, esti ceea ce gândești  și citești. Nu-ți cer să fii o persoană bună, asta vine cu timpul  dupa ce vei întâlni  adevărata fericire. Îți cer să privești în jur la lucrurile minunate din viața ta, să renunți la pretențiile absurde și la ideea de a te compara cu ceilalți, esti și tu special și util societatii.  Și după ce nu o să te mai simți un nimic nu o să mai ai nevoie de confirmare, răutate sau de laude. Încearcă! Totul pornește cu un mic exercițiu: zâmbește mai des!