Vă las un mic fragment din cartea pe care mi-o doresc să o public în viitor.
Eram sortiți să ne îndreptăm privirile arogante pe tărâmuri îndepărtate , să iubim diferit, să tindem spre orizonturi nemângâiate de visurile celuilalt. Eram doar niște naufragiați lacomi, aruncați pe o fâșie de pământ plutitor. Încercam să ne găsim liniștea prin înțelegerea zgomotului impus de comunitate, alții s-ar fi lăsat prada nebuniei și s-ar fi supus unei lumi surde, dar noi....Noi am preferat să fim mai zgomotosi ca niciodată, să ne avântăm cu ură în această viață care ne-a lăsat ghinionisti, fără zaruri, fără un loc la masa învingătorilor.
Pentru alții viața e un joc de poker, pentru romantici este doar o melodie pe care trebuie să o fredonezi cât mai original. Pentru noi, viața e a naibii de scârbă și suntem aici să-i dăm ce sens ne dorim. Ai jucat vreodată poker, cititorule? Fiecare joc își are tainele care-i dau savoare, iar degustarea din acest vin îți va oferi ceva aparte, ceva pentru care te va invidia orice posomorât alertat de plictiseală. Viciul! Dependența! Cu regret o spun că am cunoscut și iubit un ipohondru obsedat de tainele longevității, îi atribuia vieții un singur sens, i se închina lui, iar călătoria lua sfârșit, urmând o rugă plină de tărie pentru a i se prelungi timpul anost. Noi suntem doar niște mesageri care își doresc să aduca iadul într-o stare materială pură, aici, pe fâșia de pământ ce plutește pe o mare de orgolii politice. Nu avem prejudecăți, pentru că nu avem credință în oameni. Am fost cândva o creatura de o inocență aparte ce deținea răul într-o stare virgină, acum sunt întruchiparea lui.
Comentarii
Trimiteți un comentariu