M-am gândit mult timp că nu-mi găsesc locul aici. Am regretat că am trecut testul de admitere cu succes. Dar am regretat și încă regret că nu am avut răbdare cu mine, să mă cunosc, să mă iubesc suficient de mult pentru a nu-mi irosi timpul. Am regretat amarnic când facultatea dorită nu a fost pe placul meu, când am întâlnit colegi nespus de egoiști, când am dat piept cu frustrări și nedreptate. Mi-am dat seama că nu este suficient să înveți aici, iar multe note țin de noroc și de curajul de a fi văzut în ochii profesorului. Am regretat că am venit aici, că nu am renunțat la timpul potrivit. Nu stiu dacă din cauza orgoliului, dar am reușit să termin facultatea care mi-a irosit energie și motivație. Am o diplomă? Da. Dar acum?
Am regretat că am pierdut timpul. Nu regret însă informațiile obținute, legăturile de prietenie și lecțiile dure. Dacă credeam că o să învăț în facultate să-mi asum anumite principii și valori morale, în realitate, am învățat că trebuie să evit, să fiu sceptică și să nu-mi las niciodată garda jos. Când am ieșit in lume, obișnuită cu răutatea ca gest plin de normalitate pe băncile facultății, am avut un șoc. Mi se părea anormal cum anumite persoane se comportau amabil cu mine, priveam cu stupoare omul care imi zâmbea fără a aștepta ceva în schimb. Lumea era diferită de cea proiectată de mine în facultate. Pentru că aici, nu eram nevoiți să ne comparăm mereu cu ceilalți, viața era o luptă doar cu noi înșine și atât.
Aș putea să vorbesc ore în șir de greșelile din sistemul de educație, dar tu trebuie să știi doar atât: încearcă să te cunoști și te iubești suficient de mult pentru a nu-ti irosi timpul cu alegerile care îți vor risipi energia!
Comentarii
Trimiteți un comentariu